Criza îngrășămintelor: Impactul războiului din Iran asupra prețurilor alime
Războiul din Iran, care a început acum mai bine de două luni, are efecte profunde asupra pieței alimentelor din Europa, amenințând să ridice prețurile la produsele de bază. Deși supermarketurile europene nu au raportat încă scumpiri semnificative, specialiștii avertizează că impactul crizei îngrășămintelor și combustibilului se va resimți în curând, afectând producția agricolă și, prin urmare, prețurile alimentelor disponibile consumatorilor.
Este important de înțeles că influența războiului din Iran asupra pieței alimentare se desfășoară într-un ciclu complex, în trei etape interconectate: extragerea gazului natural, producția de îngrășăminte și, în final, cultivarea alimentelor. Fiecare dintre aceste etape durează o perioadă considerabilă, iar efectul combinat al acestor factori va deveni vizibil în lunile următoare.
📬 Abonează-te la newsletter
Primește săptămânal cele mai bune știri direct pe email.
Impactul războiului asupra îngrășămintelor
Se estimează că majoritatea alimentelor disponibile în prezent pe rafturile supermarketurilor au fost produse cu resurse achiziționate sau contractate înainte de escaladarea conflictului din Iran. David Laborde, directorul Diviziei de Economie Agroalimentară din cadrul Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO), subliniază că „cea mai mare parte a alimentelor care se găsesc acum pe rafturile supermarketurilor a fost produsă folosind resurse cumpărate sau contractate înainte de declanșarea totală a crizei”. Aceasta sugerează că, pe termen scurt, prețurile nu vor reflecta imediat criza actuală, dar efectele pe termen lung vor fi inevitabile.
Europa, deși își produce propriile îngrășăminte pe bază de azot, este dependentă de importurile de gaze naturale pentru a le produce. Creșterea prețurilor gazelor naturale ca urmare a instabilităților din Golful Persic afectează direct costurile îngrășămintelor. De exemplu, după închiderea Strâmtorii Ormuz, prețurile gazelor naturale au crescut cu 59%, iar îngrășămintele cu până la 50%, conform unor analize recente. Aceste costuri mai mari vor afecta agricultorii europeni în perioada următoare, mai ales pe fondul aprovizionării limitate.
Provocări pentru agricultori și consumatori
În această primăvară, fermierii europeni au avut un oarecare avantaj datorită rezervelor de îngrășăminte achiziționate înainte de izbucnirea conflictului. Comisia Europeană a confirmat că resursele necesare pentru sezonul agricol actual sunt „asigurate, în mare parte”. Totuși, această situație favorabilă nu va dura, iar fermierii vor trebui să facă față unor costuri mai mari și unor recolte mai mici în anii următori. Deși prețul grâului a rămas constant, prețul îngrășămintelor a crescut semnificativ, ceea ce a determinat unii agricultori să reducă cantitatea de azot utilizată sau să opteze pentru culturi mai puțin solicitante în ceea ce privește îngrășămintele.
Fermierii din Irlanda, care depind aproape în totalitate de importurile de îngrășăminte, se confruntă cu o situație și mai gravă. Cu 90% din terenurile agricole care necesită azot pe tot parcursul sezonului, aceștia nu au rezerve și sunt nevoiți să cumpere îngrășăminte la prețuri excepționale. Aceasta poate duce la o reducere drastică a producției și, implicit, la o creștere a prețurilor pentru consumatori. De asemenea, Federația Națională a Fermelor din Suedia a estimat că războiul din Iran a costat deja sectorul agricol din această țară aproximativ 160 de milioane de euro, echivalentul a 12% din profituri.
Reacții și măsuri ale Comisiei Europene
În fața acestei crize, Comisia Europeană a luat măsuri de urgență pentru a reduce impactul asupra agricultorilor și a economiei locale. Aceste măsuri includ relaxarea normelor privind ajutoarele de stat și implementarea unui pachet amplu de măsuri în domeniul energiei. Totuși, specialiștii avertizează că soluțiile propuse nu vor rezolva problemele pe termen scurt, iar planul de acțiune referitor la îngrășăminte, care urmează să fie anunțat pe 19 mai de către comisarul european pentru agricultură, Christophe Hansen, se bazează pe patru piloni: reducerea dependenței de importuri, stimularea producției interne, promovarea alternativelor cu emisii reduse de carbon și sprijinirea fermierilor în utilizarea mai eficientă a îngrășămintelor.
Este esențial de menționat că efectele acestor măsuri nu vor fi vizibile în viitorul apropiat. Construcția unei fabrici de îngrășăminte poate dura între trei și patru ani, iar producția europeană este deja cu 19% sub nivelul din 2019. Aceasta înseamnă că agricultorii vor continua să resimtă presiuni financiare și provocări în aprovizionarea cu îngrășăminte în anii următori.
Reclama ta aici!
Ajunge la mii de cititori interesați de știri din România.
Pachete sponsorizare de la 100 EUR/lună.
Perspective internaționale și impactul pe termen lung
În timp ce Europa se pregătește pentru o criză agricolă, fermierii din Statele Unite se confruntă deja cu dificultăți similare. Aproximativ 70% dintre agricultorii americani au declarat că nu își pot permite să cumpere întreaga cantitate de îngrășăminte necesară anul acesta, iar Departamentul Agriculturii din SUA estimează că recoltele de grâu vor fi cele mai mici din 1919 până în prezent. Aceasta este o dovadă a faptului că impactul crizei îngrășămintelor nu se limitează doar la Europa, ci afectează agricultura globală.
De asemenea, probleme legate de lipsa îngrășămintelor sunt întâmpinate și în țări precum Brazilia și Etiopia, iar riscul unui fenomen El Niño puternic în acest an, care ar putea aduce condiții meteorologice extreme, este de peste 90%. Aceste condiții ar putea agrava și mai mult insecuritatea alimentară, afectând în mod direct milioane de oameni din întreaga lume.
Ce urmează?
Pe termen scurt, agricultorii din Europa și nu numai se vor confrunta cu provocări din ce în ce mai mari în ceea ce privește aprovizionarea și costurile îngrășămintelor. Deși Comisia Europeană a luat măsuri pentru a atenua impactul crizei, efectele pe termen lung vor necesita soluții structurale și o reevaluare a politicilor agricole. Este esențial ca Europa să își diversifice sursele de îngrășăminte și să își crească producția internă pentru a reduce dependența de importuri. În plus, este imperativ ca agricultorii să fie sprijiniți în adoptarea unor practici mai sustenabile și mai eficiente din punct de vedere al resurselor.
În concluzie, criza îngrășămintelor generată de conflictul din Iran prezintă o amenințare reală pentru stabilitatea pieței alimentare europene și nu numai. Impactul va fi resimțit în mod semnificativ în anii următori, iar agricultorii și consumatorii vor continua să se confrunte cu provocări din ce în ce mai mari. Este crucial ca autoritățile să acționeze rapid și eficient pentru a preveni o criză alimentară de proporții și a asigura securitatea alimentară pe termen lung.



